Emoția este o parte importantă a poeziei. Dacă o emoție nu este înflăcărată în poezie, rezultatul va fi nenatural și forțat.

Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.Desi este un chinuit al scrisului, Arghezi s-a bucurat de harul divin ca, din cei 87 de ani de viata, peste saptezeci sa-i dedice cu fervoare condeiului. Creatia sa, de impresionanta vastitate, il impune deopotriva ca romancier, pamfletar de exceptie, dramaturg, traducator, publicist (trebuie neaparat reamintita celebra revista "Bilete de papagal, publicatie tipic "argheziana). Dupa expresia criticului literar Ov. S. Crohmalniceanu, de la Eminescu "lirica noastra n-a cunoscut prefaceri mai adanci. Poetul "a deschis principalele drumuri ale poeziei romanesti interbelice, si, mai ales, "a intuit aproape toate formulele liricii moderne. Poezia fiorului religios, poezia sentimentului cosmic, poezia chtonica, poezia vizionara, poezia terorii mistice, poezia primitivitatii, poezia universului domestic, poezia razvratirii, poezia metamorfozelor materiei, poezia jocului, poezia ingenuitatii, poezia absurdului isi afla punctele de plecare in opera lui. Arghezi eplaca turnanta a liricii romanesti noi. Tot criticul literar mai sus amintit ii releva poetului marea capacitate de a realiza in opera sa o permanenta fuziune intre " traditie si modernitate, astfel incat " in arta lui A rghezi, o noutate izbitoare rasare mereu din ceva stravechi. El impune in publicistica romaneasca tableta ca specie literara. Ramane creatorul unui limbaj personal si suculent, aproape fara echivalenta (si deci foarte greu traductibil) in limba straina. Poetul "refuzat de idee, cum il catalogheaza Ion Barbu, este posesorul celui mai bogat registru lexical din poezia romaneasca (peste 20.000 de cuvinte), dand alta viata cuvantului, fund, cum insusi marturiseste, posedat de intentia "de a imprumuta vorbelor insusiri materiale, asa incat unele sa miroase, unele sa supere pupila prin scanteiere, altele sa fie pipaibile, dure sau musculate si cu par de animal. Este deopotriva poet al macrocosmosului sau al microcosmosului, tinand de teluric dar simtindu-si "sculate aripi de cocor, aducand cu sine o poezie zvarcolita, profund umana. Ridica mucegaiul la inefabil, surprinde dramatismul structurii dualiste umane, penduleaza intre "credinta si "tagada, solicita instrumente noi de interpretare, pana la acel amintit inefabil care, prin repetare, devine stare sufleteasca fundamentala. "Luptandu-se cu limitele limbii, cu societatea si cu Dumnezeu insusi, poetul se lupta mai totdeauna cu sine, se afirma si se neaga, se confirma si se reneaga. Arghezi este un inger pe a carui incorporabilitate roiesc bube informe. Rezumandu-si sfasierile intime, sfintenia si coruptia il crucifica. (Vladimir Streinu)'. De laplaneta Arghezi, poezia la noi se scrie altfel.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial publica in ziarul "Informatia zilei celebrul (apoi) pamflet Baroane (septembrie 1943), care ii aduce arestarea si internarea in lagarul de la Targujiu. anul 1983, la împlinirea vârstei de 50 de ani, scriitorului i se organizează o sărbătorire națională. In the final lines, however, the poet fears that he does not possess these artistic or mystical powers—or at least that such powers as he may possess in his “ailes sans plumes” (useless wings) are inadequate for the task of soaring up toward the ideal world.

Repere principale ale poeziei și ale creație lirice românești

Antichitatea greco-latină: Aristotel, mimesis (formă de cunoaștere a lumii prin „imitația” realității); Transilvania, în 1838, Nicolae Pauleti realiza cea dintâi culegere amplă de folclor, o monografie folclorică a unui sat românesc. Din nefericire, manuscrisul culegerii nu a fost făcut public până în 1927, când a fost publicat cu titlul De pe Secaș. Cîntece și strigături românești de cari cîntă fetele și feciorii și strigă la joc, culese de Nicolae Pauletti din Roșia, în anul 1838. Culegerea cuprinde peste 300 de poezii populare românești. Cântecele se referă, în special, la dorul de bade sau de mândră, la forța dragostei, la modalități de a lăuda feciorii sau fetele, blesteme pentru cei care-și părăsesc perechea, dorul de casă, sat, părinți, codru etc. Folclorul este o parte inseparabilă din viaţa unui popor, pe care o surprinde în diversele sale aspecte. Astfel, folclorul se impune ca un mijloc autentic de cunoaştere a omului, a vieţii sale sociale și morale, a cadrului naţional, fiind și un arhivar al momentelor semnificative din viaţa colectivităţilor, nu doar a individului. Folclorul are multiple funcţii: spirituale, utilitare, ceremoniale, istorice, de alinare a durerii, distractive, estetice etc. Folclorul oglindește și reflectă modul de viaţă al oamenilor de-a lungul istoriei, care se manifestă la nivel artistic, răspunzând nevoilor din momente cruciale ale vieţii, existenţei acestuia. The same is true of the sonnet published in the magazine Pan, 1895, “A la nue accablante tu” (Unannounced to the lowering cloud), in which Mallarmé expresses an uncertainty of a rather different kind, not about his ultimate fate, but about the true worth of what he has achieved. He now seems convinced that his work will never survive, but in a moment of unusually profound pessimism he also wonders whether this outcome will mean the loss to posterity not of a great poet, but of a mere versifier. Sensul existențial în poezia ”Rău de frumusețe” este concentrat asupra eului liric care se constituie în conceptul afirmativ/negativ al verbului “a spune” după cum sugerează și versurile “ Nu spun că a fost un noroc/că te-am născut/ spun numai că a fost o minune”.